Diagnosticul și tratamentul parodontozei
Parodontita este o boală de natură infecțioasă mediată de răspunsul imuno-inflamator al gazdei, care afectează aparatul de susținere al dintelui la nivelul oaselor maxilare și duce la pierdere dentară și de asemenea la alte afecțiuni sistemice.
Parodontita este definită ca o boală inflamatorie a țesuturilor de susținere a dinților cauzată de microorganisme specifice cu apariția distrucției progresive a ligamentului parodontal și a osului alveolar cu formarea pungilor parodontale și a recesiilor gingivale.
Boala parodontală este o afecțiune infecțioasă complexă care apare ca rezultat al interacțiunii complexe dintre infecția bacteriană și răspunsul imun al gazdei la stimulul bacterian.
Diagnosticul parodontitei
Examinarea efectuată de medicul parodontolog este singura cale prin care se poate evalua starea țesuturilor parodontale. În plus, pentru a facilita diagnosticul bolii parodontale, examenul radiologic trebuie efectuat pentru evaluarea condiției osului alveolar. Examinarea parodontală de bază constă în sondare parodontală cu un instrument gradat cu ajutorul căruia se examinează spațiul virtual delimitat de suprafața dintelui și țesuturile moi (marginea gingivală liberă).
Măsurătorile vizează o serie de paramentri parodontali care oferă medicului informații legate de statusul actual al pacientului. Starea de sănătate parodontală se caracterizează prin situsuri cu valori la sondare normale (până la 3 mm), fără inflamație manifestă (sângerare) cu sau fără modificări prezente la nivelul osului alveolar. Sângerarea apărută la sondare și valorile mai mari de 3 mm rezultate în urma măsurătorilor efectuate conduc către diagnosticul de boală parodontală.
Tratamentul bolii parodontale
Este important de știut că boala parodontală poate fi stopată cu ajutorul unui tratament adecvat. Înainte de începerea tratamentului propriu-zis pacientul trebuie fie informat asupra statusul de sănătate orală actual și instruit în privința unei tehnici corespunzătoare de igienizare pentru eliminarea plăcii supragingivale (periaj, igienizare interdentară, utilizarea substanțelor antiseptice).
De asemenea, stilul de viață al pacientului are un impact semnificativ asupra reușitei tratamentului parodontal. Astfel, igiena orală optimă, renunțarea la fumat și modificări ale regimului alimentar sunt imperative. Igiena orală personală corectă este esențială pentru succesul terapiei parodontale.
Un prim pas spre tratamentul propriu-zis este îndepărtarea depozitelor supragingivale de placă și tartru de pe suprfața dinților prin detartraj supragingival. Depozitele de placă și tartru subgingivale se îndepărtează prin instrumentare mecanică, manoperă considerată gold standard-ul terapiei parodontale. Controlul mecanic personal al plăcii este ameliorat și prin utilizarea agenților chimici recomandați de medical stomatolog (paste de dinți, ape de gură).
Rezultatele tratamentului se evaluează la una sau două luni post-tratament și se ia o decizie asupra următorilor pași terapeutici, acolo unde este cazul. Medicul dentist verifică la începtul ședinței nivelul de igienă orală al pacientului.
O bună igienă orală personală se traduce printr-o scădere clară a inflamației gingivale și o reducere a pungilor parodontale. Pentru a introduce pacientul într-o fază de menținere la reevaluare trebuie obținute valori normale ale parametrilor parodontali și o reducere marcată a sângerării gingivale.
Pungile parodontale restante după instrumentări subgingivale repetate se reduc prin metodă chirurgicală. În concluzie, planul de tratament în parodontologie urmărește atingerea scopurilor terapiei parodontale și cuprinde mai mult etape, redate în ordinea cronologică a aplicării lor. Aceste etape se individualizează pentru fiecare pacient. Ordinea unor etape poate fi și ea modificată în funcție de tabloul clinic al bolii.
